Despre titlul blogului și despre prietenie

Am ales acest titlu pentru că, pe moment, simt că mă reprezintă. Adjectivul „convergent” desemnează un obiect care unește (o lentilă convergentă, o lupă, de exemplu, face ca luminile să meargă către același loc). Transpus în realitatea mea interioară, cuvîntul desemnează tendința mea spre a aduna diverse energii de la tipuri foarte diferite de oameni. Am prieteni extrem de diferiți și prefer să rămîn prieten cu toți, să îi accept așa cum sînt pe toți și să iau ce e bun de la fiecare. Mă țin departe de orice conflict și las timpul să probeze prieteniile. Prietenii mei rareori sînt prieteni unii cu alții și nu fac parte dintr-un grup de prieteni. Unele prietenii nu au sens aparent, dar au sens profund. Ba chiar simt că am prieteni „specializați”, unul pentru partea spirituală, alții pentru minte, alții pentru partea emoțională și așa mai departe. Încerc să nu fiu atașat de niciunul dintre oamenii cu care intru în contact pentru că e cel mai probabil ca acel contact la un moment dat să nu mai existe și, deci, să conducă la suferință. Există, bineînțeles, prietenii pe viață, relații care pot deveni ceva foarte special, unic, dar pînă la a experimenta așa ceva mai am nevoie de timp și de pregătire internă, spirituală. Deocamdată nu pot spune că știu cum arată o astfel de relație, pot numai să intuiesc anumite lucruri și anume că este una orientată spre spiritual. Pentru astfel de lucruri oamenii trebuie să învețe mai întîi să trăiască singuri. Motivele sînt multiple și le voi discuta într-o altă postare.

Din această înșiruire de propoziții și fraze nu trebuie să se rețină că aș avea nu știu cîți prieteni. Ei sînt puțini, dar cei mai eficienți dintre oamenii de alături în sensul că ei există și au acest statut pentru că au nevoie de mine, de o oarecare lecție pe care o pot învăța de la mine, iar eu exist pentru ei în același scop. De asemenea, aleg să nu vorbesc aici de amici.